Declaratie fracţiunii Partidului Popular Creştin Democrat la instalarea Guvernul Zinaida Greceanâi
Fracţiunea Partidului Popular Creştin Democrat a examinat cu atenţie lista de candidaţi la funcţiile de membri ai noului Cabinet Zinaida Greceanâi şi Programul de activitate a Guvernului, propus de domnia sa.
Personalitatea doamnei Zinaida Greceanâi impune respect şi încredere, deoarece ea este cunoscută de mai mulţi ani de zile ca un om de stat serios şi competent, ca specialist valoros în economie şi finanţe şi negociator experimentat cu partenerii externi. Faptul că prezenţa îndelungată în funcţii cheie în executivul ţării o caracterizează doar dintr-un unghi de vedere pozitiv şi nu lasă loc unor critici sau suspiciuni asupra calităţii morale sau profesionale a dumneaei ne dă speranţa că viitorul premier Zinaida Greceanâi va conduce cu pricepere, calitativ şi corect Guvernul ţării.
Am remarca tot aici avansarea reuşită a domnului Igor Dodon la funcţia de vicepremier, el păstrându-şi şi calitatea de ministru al economiei şi comerţului. Trebuie să recunosc că am urmărit cu simpatie prestaţia acestui tânăr economist şi om de stat în perioada mandatului său ministerial în guvernul anterior şi ne-am convins cu toţii de profesionalismul lui.
Candidatura doamnei Mariana Durleşteanu pentru funcţia de ministru al finanţelor este şi ea o reuşită a garniturii propuse de doamna Greceanâi. Se cunoaşte că acum câţiva ani premierul desemnat a avut-o în echipa sa pe doamna Durleşteanu în calitate de viceministru la Finanţe, perioadă în care aceasta s-a manifestat ca o persoană bine pregătită şi o negociatoare abilă cu instituţiile financiare internaţionale. Experienţa doamnei Durleşteanu de ambasador la Londra îi oferă un avantaj în plus de comunicare eficientă cu mediile diplomatice şi instituţiile donatoare. Aflându-ne în cadrul mai multor delegaţii în capitala Marii Britanii ne-am putut convinge de autoritatea pe care şi-a câştigat-o Mariana Durleşteanu în rândul diplomaţilor şi în ţara de acreditare. Cu astfel de troică, responsabilă de blocul economico-financiar, noul Guvern are toate şansele să impulsioneze reforma, să dea o altă dinamică creşterii economice, să fie mai convingător în crearea condiţiilor favorabile pentru mediul de afaceri şi pentru atragerea investiţiilor străine.
Sperăm ca aprofundarea calităţii şi accelerarea ritmului reformelor economice să permită o sporire considerabilă a veniturilor bugetare şi respectiv o mai eficientă şi mai echitabilă distribuţie a banilor publici. Asta pentru că într-o ţară ca a noastră principiul austerităţii bugetare şi cel al prioritizării corecte a cheltuielilor bugetare reprezintă nu doar un exerciţiu tehnic, ci şi o manifestare a solidarităţii sociale cu implicaţii profund morale. Nivelul de salarizare a bugetarilor, de asigurare cu pensii şi indemnizaţii a pensionarilor şi a păturilor socialmente vulnerabile, subvenţiile pentru agricultură ca şi pentru sprijinirea tineretului trebuie să cunoască o creştere continuă.
Considerăm necesar să menţionăm cu satisfacţie şi menţinerea în funcţia de ministru de Externe şi al Integrării Europene şi de viceprim-ministru a domnului Andrei Stratan, care este, sperăm, un semn bun al continuării orientării proeuropene a viitorului Guvern.
Aşadar, lista viitorul Guvern este formată cu precădere din figuri tinere, competente şi promiţătoare. Majoritatea nominalizărilor ni se par reuşite. Constatăm că este vorba de o echipă formată aproape în totalitate din tehnocraţi. Iar prezenţa celor şase doamne care urmează să facă parte din Executiv poate să-i ofere acestuia nu doar un plus de imagine, ci şi mai multă responsabilitate şi eficienţă.
Aş dori să ne oprim pe scurt asupra programului de activitate al viitorului Cabinet. Accentele puse pe calitatea actului guvernării, pe reforma administraţiei publice centrale, pe transparenţa în utilizarea finanţelor publice, combaterea corupţiei, libertatea mass-media, dialogul cu societatea civilă, independenţa justiţiei, reformele democratice şi economice sunt plasate destul de reuşit în programul respectiv. Observăm ca un element pozitiv al acestui document lipsa oricăror ticuri ideologice şi o abordare pragmatică a problematicii care va sta în faţa viitorului Cabinet.
Totuşi aş dori să remarc faptul că ni se pare riscantă formularea din capitolul trei, compartimentul „Priorităţile de politici ale Guvernului pentru anii 2008-2009” şi promisiunea potrivit căreia Guvernul îşi “va axa activitatea imediată” pe trei direcţii de bază, prima fiind „reîntregirea ţării”, a doua „neutralitatea şi politica de bună vecinătate a ţării”, iar cea de a treia „securitatea energetică a ţării şi diversificarea căilor de acces”. Dacă al treilea punct din cele câteva priorităţi imediate este unul cu adevărat crucial pentru ţară, iar pe direcţia aceasta se poate avansa doar prin efortul autorităţilor centrale, problema restabilirii unităţii teritoriale depinde în mare măsură şi de factorii externi. Aici este regretabilă lipsa oricărei menţiuni a prezenţei militare ruse pe teritoriul nostru naţional ca singură cauză a separatismului, precum şi lipsa unei trimiteri clare că Guvernul va milita consecvent pentru evacuarea trupelor şi a arsenalului militar al Federaţiei Ruse, aflate ilegal pe teritoriul nostru. Ar fi fost de dorit ca astfel de omisiuni să nu apară nici măcar din raţiuni tactice, iar trimiterea la Hotărârea din 10 iunie 2005 şi la Legea din 22 iulie 2005, cele două documente de bază, cu valoare complementară, adoptate prin consens de către Parlamentul nostru, ar fi fost de dorit să îşi găsească locul anume acolo unde se abordează problematica diferendului transnistrean. Asta cu atât mai mult cu cât am remarcat în acest sens toate accentele plasate corect de către Preşedintele Voronin în cadrul recentei sale conferinţe de presă. Să nu uităm că cea mai de preţ realizare a anului 2005 în abordarea problematicii diferendului transnistrean a fost atingerea unui larg consens naţional, care s-a manifestat nu doar prin votarea solidară de către toţi deputaţii a celor două documente, ci şi prin discutarea prealabilă şi susţinerea ulterioară a acestora de către reprezentanţii societăţii civile. Cât priveşte trimiterea la neutralitatea ţării, ea este formulată în Constituţie şi ar trebui respectată necondiţionat de partenerii noştri externi, mai bine zis de către cei din Rusia. Asta pentru că articolul 11 al Legii fundamentale, “Republica Moldova, stat neutru” stipulează: “(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2). Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.” Prin urmare, credem că decât să se supraliciteze neutralitatea şi să se caute garanţii externe întru confirmarea ei, ar fi mult mai indicat să existe mai multă aplecare asupra alineatului doi din articolul 11 şi să se insiste mai hotărât asupra plecării armatei ruse, care împiedică procesul de unificare a ţării. Tot aici aş dori să subliniez în treacăt formularea de la pagina 15 printre obiectivele pe termen mediu, ‘’demilitarizarea şi reîntregirea sistemelor economice ale ţării’’, ar putea presupune intenţia de a dizolva Armata Naţională care este o instituţie fundamentală a statului nostru şi nu poate fi pusă pe picior de egalitate cu armata rusă staţionată în estul ţării şi cu atât mai puţin cu formaţiunile paramilitare separatiste. Ultimele două sunt deopotrivă ilegale, iar sensul termenului DEMILITARIZARE din legislaţia noastă se referă exclusiv la ele, şi în nici un caz la Forţele Armate ale statului ca atribut de bază al Republicii Moldova. Să nu uităm că articolul 57 din Constituţia ţării se numeşte “Apărarea Patriei” şi stabileşte următoarele: “(1). Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean. 2. Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.”. Articolul 108 al Constituţiei, intitulat “Forţele Armate’’, stipulează în alineatul (1) că “Forţele Armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.” Prin urmare, neutralitatea ţării noastre nu presupune sub nici o formă renunţarea la Forţele Armate. Nici o ţară din spaţiul ex-sovietic şi nici din fostul pact de la Varşovia nu a renunţat la armata naţională şi ar fi straniu şi regretabil ca Moldova să ajungă un caz atipic în acest sens. În momentul în care ţările din jur tind să îşi rezolve problemele de securitate şi apărare, ca şi de dezvoltare durabilă, democratică şi prosperă prin aderarea sau prin voinţa de a adera la NATO, nu este clar de ce Moldova ar încerca experimente originale de garantare a propriei securităţi independenţe. Aici am fi vrut să vedem printre priorităţi adoptarea Concepţiei Securităţii Naţionale, elaborate de mai mult timp şi rămase până în prezent în fază de proiect.
Am fi dorit ca în Programul propus să fie reliefată mai pregnant linia de integrare europeană, colaborarea cu Consiliul Europei şi cu OSCE în direcţia aprofundării reformelor democratice, precum şi direcţia atingerii obiectivului strategic al ţării – integrarea în UE. Deoarece suntem o ţară care a semnat şi implementează Panul bilateral de Acţiuni Republica Moldova-NATO ar fi fost potrivit să găsim referinţe şi la acest document fundamental pentru realizarea reformei în sectorul de securitate şi al controlului civil şi democratic asupra forţelor armate şi de securitate.
Stimaţi colegi,
Grupul parlamentar al Partidului Popular Creştin Democrat, ca fracţiune de opoziţie, se va abţine de la votarea Cabinetului şi a programului de activitate a acestuia. În acelaşi timp, dorim să-i urăm noului Guvern succes şi cât mai multe reuşite în interesul fiecărui cetăţean al ţării.
Vă mulţumesc.
31.03.2008
